Instituţii europene vezi detalii …                                                       

Instituţii responsabile cu gestionarea fondurilor europene  vezi detalii …

Uniunea Europeană

www.europa.eu

Uniunea Europeană este o construcţie nouă care nu intră într-o categorie juridică tradiţională. Se fondează pe un sistem politic original, în continuă evoluţie de peste cincizeci de ani. Legislaţia, precum şi politicile Uniunii în general, sunt rezultatul deciziilor luate de triunghiul instituţional format din Consiliu (care reprezintă guvernele naţionale), Parlamentul European (care reprezintă cetăţenii) şi Comisia Europeană (instituţie independentă de guvernele statelor membre, garantă a interesului colectiv al europenilor).

Parlamentul European

www.europarl.europa.eu

Parlamentul European este ales prin vot şi reprezintă cetăţenii Uniunii. El controlează din punct de vedere politic activităţile Uniunii şi participă la procesul legislativ. Începând cu 1979, membrii săi sunt aleşi direct, prin vot universal, la fiecare cinci ani.

Parlamentul îşi exercită puterea legislativă la trei niveluri:

  • Prin intermediul procedurii “de cooperare”, introdusă în 1987 prin Actul Unic European, Parlamentul European participă la elaborarea directivelor şi a regulamentelor, pronunţându-se asupra propunerilor Comisiei Europene, care pot fi modificate în funcţie de poziţia Parlamentului.
  • Tot din 1987, procedura de “aviz conform” supune ratificării de către Parlament a acordurilor internaţionale, negociate de Comisie, precum şi a oricărei noi extinderi a Uniunii.
  • Tratatul de la Maastricht, semnat în 1992, a introdus procedura de “codecizie”, care plasează Parlamentul pe picior de egalitate cu Consiliul în ceea ce priveşte legiferarea în domenii importante, inclusiv libera circulaţie a lucrătorilor, piaţa internă, educaţie, cercetare, mediu, reţele transeuropene, sănătate, cultura, protecţia consumatorului etc. Tratatul prevede totuşi o procedură de conciliere.

De asemenea, Parlamentul European împarte cu Consiliul responsabilitatea privind adoptarea bugetului Uniunii. Parlamentul poate respinge propunerea de buget, lucru care s-a întâmplat deja de mai multe ori. În acest caz, întreaga procedură bugetară trebuie reîncepută. Comisia Europeană propune proiectul de buget, care este apoi dezbătut de Consiliu şi Parlament. Parlamentul şi-a folosit din plin puterile bugetare pentru a influenţa politicile Uniunii.

Parlamentul European este instituţia de control democratic al Uniunii. Acesta dispune de puterea de a demite Comisia prin adoptarea unei moţiuni de cenzură cu o majoritate de două treimi. De asemenea, supraveghează gestionarea politicilor UE prin întrebări orale şi scrise adresate Comisiei şi Consiliului. În final, preşedintele în exerciţiu al Consiliului European informează Parlamentul cu privire la deciziile luate de Consiliu.

Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri)

www.consilium.europa.eu

Consiliul este un pol de decizie esenţial pentru Uniunea Europeană.

Consiliul adoptă, cel mai frecvent împreună cu Parlamentul European, acte care au o consecinţă directă asupra vieţii cetăţenilor, dar şi un impact considerabil pe plan internaţional.

Consiliul este instituţia Uniunii în cadrul căreia se reunesc reprezentanţii guvernelor statelor membre, mai precis miniştrii din fiecare stat membru care sunt competenţi într-un anumit domeniu. Compoziţia sesiunilor Consiliului, precum şi frecvenţa acestora variază în funcţie de subiectele abordate. De exemplu, miniştrii afacerilor externe se reunesc aproximativ o dată pe lună în cadrul Consiliului Afaceri Externe. În mod similar, miniştrii economiei şi ai finanţelor se reunesc o dată pe lună cu ocazia Consiliului care abordează afacerile economice şi financiare, denumit Consiliul Ecofin.

Există zece formaţiuni ale Consiliului, care acoperă ansamblul politicilor Uniunii. Consiliul Afaceri Generale, alcătuit în general din miniştrii afacerilor externe sau din miniştrii afacerilor europene, asigură coerenţa lucrărilor diferitelor formaţiuni ale Consiliului şi pregăteşte reuniunile Consiliului European.

Atribuţiile Consiliului

  • Adoptă acte legislative (regulamente, directive etc.), cel mai adesea în „codecizie” cu Parlamentul European;
  • Contribuie la coordonarea politicilor statelor membre. Un astfel de exemplu este domeniul economic;
  • Elaborează politica externă şi de securitate comună pe baza liniilor strategice stabilite de Consiliul European;
  • Încheie acorduri internaţionale în numele Uniunii;
  • Aprobă, împreună cu Parlamentul European, bugetul Uniunii.

Consiliul în calitate de legiuitor

Împreună cu Parlamentul European, Consiliul este legiuitorul Uniunii. În majoritatea cazurilor, Consiliul nu poate legifera decât în temeiul propunerilor care îi sunt transmise de Comisia Europeană. Consiliul poate cere Comisiei să îi transmită toate propunerile corespunzătoare. Odată cu intrare în vigoare a Tratatului de la Lisabona, un milion de cetăţeni pot, de asemenea, prin semnarea unei petiţii, să invite Comisia să prezinte o propunere. Acesta este dreptul de iniţiativă al cetăţenilor.

Numărul de voturi ale fiecărui stat membru este stabilit în tratate. Tratatele precizează, de asemenea, cazurile în care este necesară majoritatea simplă, majoritatea calificată sau unanimitatea.

Consiliul este prezidat prin rotaţie de cele 28 de state membre ale Uniunii, fiecare dispunând de o perioadă de şase luni. În cursul semestrului respectiv, Preşedinţia conduce reuniunile la toate nivelurile, propune orientări şi elaborează compromisurile necesare adoptării de decizii de către Consiliu.

Pentru a favoriza continuitatea lucrărilor Consiliului, preşedinţiile semestriale cooperează îndeaproape în grupuri de trei. Acest trio de preşedinţii elaborează un program comun al activităţilor Consiliului pentru o perioadă de 18 luni.

O singură formaţiune a Consiliului nu este prezidată de preşedinţia semestrială: Consiliul Afaceri Externe, care, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, este prezidat de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. Aproximativ douăzeci de grupuri de lucru din domeniul afacerilor externe sunt, de asemenea, prezidate de un președinte permanent, desemnat de Înaltul Reprezentant.

Comisia Europeană

www.ec.europa.eu

Comisia Europeană este organismul executiv al UE. Ea reprezintă şi susţine interesele Europei în ansamblul său (şi nu pe cele ale vreunui stat membru).

Comisia este al treilea element al triunghiului instituţional care administrează şi conduce Uniunea Europeană. Membrii acesteia sunt numiţi pe o perioadă de cinci ani, de comun acord de către statele membre şi aprobaţi de Parlamentul European. Comisia este responsabilă în faţa Parlamentului, care îi poate cere, printr-o moţiune de cenzură, să demisioneze colectiv.

Din 2004, Comisia este formată din câte un comisar din fiecare stat membru. Comisia se bucură de o independenţă considerabilă în exercitarea atribuţiilor. Ea reprezintă interesul comun şi nu trebuie să primească instrucţiuni de la niciun guvern naţional.

“Gardian al tratatelor”, Comisia veghează la aplicarea regulamentelor şi a directivelor adoptate de Consiliu şi Parlament şi poate recurge la calea contencioasă în faţa Curţii de Justiţie în caz de neaplicare a dreptului comunitar. În calitate de instituţie executivă al Uniunii, Comisia pune în aplicare deciziile luate de Consiliu în domenii ca politica agricolă comună. Ea dispune de o putere mare în gestionarea politicilor comune, al caror buget îi este încredinţat: cercetare şi tehnologie, ajutor pentru dezvoltare, dezvoltare regională etc. Comisia este asistată de o administraţie formată din direcţii generale (DG-uri) şi servicii, care sunt repartizate în principal la Bruxelles şi Luxemburg.

Comisia deţine reprezentanţe în fiecare stat membru al UE.

Consiliul European

www.european-council.europa.eu

Consiliul European defineşte orientările şi priorităţile politice generale ale Uniunii Europene.

Consiliul European a fost creat în 1974 cu intenţia instituirii unui forum informal de dezbatere între şefii de stat sau de guvern. Consiliul European a devenit rapid organul care stabileşte obiectivele Uniunii şi linia de urmat în vederea realizării acestora, în toate domeniile de activitate ale UE. A dobândit un statut formal prin Tratatul de la Maastricht din 1992, conform căruia „Consiliul European impulsionează dezvoltarea Uniunii şi defineşte orientările şi priorităţile politice generale ale acesteia.” Acesta nu exercită funcţii legislative.

Începând cu 1 decembrie 2009, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, Consiliul European a devenit una dintre cele şapte instituţii ale Uniunii.

Consiliul European este compus din şefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum şi din preşedintele său şi preşedintele Comisiei.

Consiliul European se întruneşte de două ori pe semestru, la convocarea preşedintelui său.

Deciziile Consiliului European se adoptă de regulă prin consens. În unele cazuri, Consiliul European adoptă deciziile în unanimitate sau cu majoritate calificată, în funcţie de ceea ce prevăd dispoziţiile tratatului.

Consiliul European îşi alege Preşedintele cu majoritate calificată. Mandatul Preşedintelui este de doi ani şi jumătate, cu posibilitatea reînnoirii o singură dată.

Consiliul European se reuneşte de obicei la Bruxelles, în clădirea Justus Lipsius. Este asistat de Secretariatul General al Consiliului

Curtea de Justitie a Uniunii Europene

www.curia.europa.eu

Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, cu sediul la Luxemburg, este formată din câte un judecător din fiecare stat membru şi asistată de opt avocaţi generali. Aceştia sunt numiţi de comun acord de către guvernele statelor membre, pe o perioadă de şase ani, care poate fi reînnoită. Independenţa le este garantată.

Rolul Curţii de Justiţie este de a asigura respectarea legislaţiei europene, precum şi interpretarea corectă şi aplicarea tratatelor.

Curtea Europeana de Conturi

www.eca.europa.eu

Curtea de Conturi, cu sediul la Luxemburg, a fost înfiinţată în 1975 şi este compusă din câte un membru din fiecare stat al Uniunii, numit pentru o perioadă de şase ani de comun acord de către statele membre după consultarea Parlamentului European.

Rolul său este de a verifica încasarea tuturor veniturilor, precum şi legalitatea şi regularitatea utilizării fondurilor, urmărind buna gestionare a bugetului Uniunii.

Banca Centrală Europeană

www.ecb.europa.eu

Banca Centrală Europeană (BCE), situată la Frankfurt, are responsabilitatea de a gestiona moneda euro şi politica monetară a Uniunii.